Oameni

Kiraly Zoltan: „Eu voi fi consilierul vostru, voi veţi fi consilierii mei”

21/05/2012 de catre Cristina Cacau Leave a Comment

Sătmăreanul Kiraly Zoltan este şeful Reprezentanţei Registrului Auto Român Satu Mare, respectiv candidat al PDL la Consiliul Local Satu Mare

Este de origine din Hunedoara, de profesie inginer electromecanic şi este căsătorit cu un medic primar endocrinolog cu care are un copil. Candidează ca şi consilier municipal la alegerile din iunie, din partea PDL Satu Mare.

JDD: Sunteţi de meserie inginer electromecanic. Ce v-a determinat să alegeţi această profesie?

K.Z: Alegerea profesiei de inginer, specializarea electromecanică minieră de la Institutul de Mine din Petroşani pe care l-am absolvit în 1977 nu a fost o tradiţie practică în familia mea. În Valea Jiului, tradiţia era globală, adică în cele 16 exploatări miniere care erau la data respectivă aproape toţi care terminam o şcoală ne îndeptam paşii spre o specializare. Puteam alege între a fi un inginer minier, inginer topograf sau inginer electromecanic. Am ales această profesie deoarece aveam ceva tangenţe şi înclinaţii spre electricitate.

JDD: Decrieţi gradul de dificultate pe care o are profesia de inginer electromecanic.

K.Z: Toate profesiile cu profil minier sunt într-o mare măsură destul de grele, asta însemnând şi condiţiile de muncă şi programul de muncă. Cel puţin la vremea respectivă se muncea 12 ore pe zi şi coboram la adâncimi de până la 800 de metri, apoi printr-un întreg labirint de galerii, până ajungeai la locul de muncă.

JDD: Sunteţi şeful reprezentanţei RAR Satu Mare. Cum se desfăşoară o zi din viaţa dumneavostră?

K.Z: O zi din viaţa mea este cea a unei familii normale. Am un băieţel de 15 ani, elev la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, iar soţia este medic primar endocrinolog. Pe lângă activitatea pe care o am la Reprezentanţa Registrului Auto Român, Satu Mare şi cea politică, îmi mai încarc în programul zilei şi alte preocupări. Soţia are un cabinet privat de endocrinolog, unde o mai ajut. Sportul nu este neglijat, la rândul lui. Pot să mă mândresc cu performanţa pe care am avut-o în tinereţe la tenis de câmp, pe care îl mai practic şi acum.

JDD: Sunteţi candidat la Consiliul Local, din partea PDL. Ce v-a determinat să întraţi în politică?

K.Z: Din 2006 fac parte din PDL. Am intrat în politică deoarece am căutat să am o familie mai mare decât cea pe care o aveam acasă. Nu deoarece eram nemulţumit de aceasta, ci pentru că sunt adeptul lucrului în echipă. Fiecare avem calităţile noastre, iar într-o echipă fiecare dă ce are mai bun. Sper că acest lucru se va întâmpla şi în campania electorală pe are am început-o deja. Ne pregătim să participăm la alegerile locale. Eu candidez pentru Consiliul Local, fiind înscris pe liste pe locul 5.

JDD: Care sunt atuurile pe care vă bazaţi în munca pe care o prestaţi, respectiv ca şi politician?

K.Z: Primul atu pe care mă bazez în munca pe care o pratic, respectiv ca şi politician ar fi înţelepciunea. Aş mai putea spune că nu am defecte care să mă împingă într-o parte sau alta a lucrurilor prost făcute şi a celor necugetate, ci mai degrabă fac lucruri făcute cu cap. Munca mă ţine activ, iar funcţia politică îmi dă şi ea de lucru. Şedinţele biroului municipal local din care fac parte mă fac să particip şi la această muncă politică ca şi prim-vicepreşedinte al Organizaţiei Municipale PDL Satu Mare. Sigur că dacă eşti un om organizat, poţi să împaci munca cu funcţia politică.

JDD: Care este cea mai mare împlinire pe care aţi avut-o?

K.Z: Cea mai mare împlinire este familia pe care o am, care îmi dă speranţa că va fi unită mereu, dar nu în ultimul rând locul de muncă pe care îl am. Mă înţeleg foarte bine cu colegii de la Reprezentanţa RAR Satu Mare, ne respectăm reciproc şi mereu este o atmosferă plăcută. M-am străduit să îmi fac absolut toate punctele din fişa postului, astfel încât să merit această funcţie.

JDD: Ce fel de acţiuni desfăşuraţi în cadrul RAR Satu Mare?

K.Z: Cu Poliţia, prin natura relaţiilor pe care le are Registrul, avem o relaţie foarte bună. Avem acţiuni în tot judeţul în colaborare cu ei, pentru prevenirea accidentelor produse din cauza neregulilor la starea tehnică a autovehiculelor.

JDD: Care este atmosfera în PDL, la câteva săptămâni de alegeri?

K.Z: Grupul nostru de la municipiu şi de la judeţ este întreg. Am depus liste de candidaţi pentru Consiliul Local şi Consiliul Municipal şi pentru candidaţii la primăriile din comune. Este echipa în care cred eu de atâta vreme. Sunt trei săptămâni în care vrem să spunem cetăţenilor că noi, cei care nu am fost la conducerea acestui oraş putem realiza multe cu oamenii noştri. Nu suntem adepţii discuţiilor jignitoare şi nici nu ţinem seama celorlaţi candidaţi. Îndemn pe toată lumea să vină la vot, pentru a-l alege pe cel care-l cred de cuviinţă potrivit. Toată lumea spune că o să vină cu schimbarea. Eu aş lăsa lucrurile bine făcute să rămână aşa, schimbându-le doar pe acele care necesită schimbarea în bine, împreună cu celelalte partide cu care mi-ar plăcea să stăm la masa prieteniei, nu la cea a duşmăniei, să facem ceva pentru ţara noastră. Pe afişele mele electorale, motto-ul meu este „Eu voi fi consilierul vostru, voi veţi fi consilierii mei”. Nu vreau să se producă o ruptură între cei care mă vor alege şi consiliul în care voi fi membru, desigur dacă voi primi voturile sătmărenilor.

Am pornit la drumul vieţii dintr-o echipă formată din familia mea şi membri din Partidul Democrat Liberal. Particip trup şi suflet la activităţile pe care le am momentan şi sper să pot să-mi îndeplinesc intenţiile bune care mă caracterizează.

Publicat in: Oameni Etichete: interviu, jdd, Kiraly Zoltan, satu mare

Articole similare

„Orice este posibil – condiţia este să vrei!”

16/05/2012 de catre Natalia Ignat 7 Comments

Daniel David, primarul comunei Viile Satu Mare, ne vorbeşte despre activitatea lui în calitate de primar al localităţii.

Daniel David este de profesie inginer horticultor şi primar al comunei Viile Satu Mare din anul 2008. Preşedinte al Organizaţiei Locale PDL Viile Satu Mare, are ca pasiuni sportul, fotbalul, echitaţia şi excursiile la munte. Este căsătorit şi are doi copii de care este foarte mândru. A avut plăcerea să ofere cititorilor JDD mai multe aspecte ale comunei Viile Satu Mare.

JDD: Cum aţi descrie munca de primar în Viile Satu Mare?

Daniel David: Pe lângă frumuseţea acestei funcţii, precum şi onoarea de a avea încrederea locuitorilor comunei Viile Satu Mare că sunt persoana potrivită să le reprezint interesele, această funcţie este una foarte diversă. Realizările pe care le obţin sunt de natură diferită, începând de la soluţionarea neînţelegerilor între vecini, apărarea intereselor comunei în faţa unor instituţii şi organizaţii, până la organizarea evenimentelor din comună, păstrarea cu succes a legăturilor cu reprezentanţii noştri la nivel judeţean precum şi cu alte personalităţi, atât de la noi din ţară, cât şi din străinătate.

JDD: De când sunteţi primar al comunei şi care sunt atuurile pe care vă bazaţi în această funcţie?

D.D.: Sunt primar al comunei Viile Satu Mare din anul 2008. În conducerea comunei mă bazez foarte mult pe seriozitate, perseverenţă, anticipaţie, dorinţa de a finaliza activităţile întreprinse, capacitatea de a colabora atât cu colegii, cu membrii Consiliului Local, cât şi cu locuitorii comunei. Iar cu toate acestea încerc să reprezint cât se poate de bine interesele locuitorilor acestei comune.

JDD: Aveţi un motto după care vă ghidaţi viaţa sau activitatea la primărie?

D.D.: Desigur că am un motto: „Orice este posibil – condiţia este să vrei!”

JDD: Care sunt problemele cu care se confruntă primăria şi comunitatea locală din Viile Satu Mare?

D.D.: Ca în majoritatea comunelor, primăria noastră se confruntă cu probleme de infrastructură, dorim îmbunătăţirea drumurilor şi extinderea reţelelor de aprovizionare cu apă potabilă, de canalizare, a reţelelor de curent electric, dar avem în plan şi unele acţiuni care privesc mai mult dezvoltarea culturală a comunităţii în care trăim, pentru că este foarte important să cunoaştem comunitatea locală, să ne cunoaştem unii pe alţii şi să lucrăm împreună la rezolvarea problemelor pe care le întâmpinăm. Alte probleme pe care le mai întâmpinăm sunt referitoare la retrocedarea proprietăţilor prin aplicarea legilor fondului funciar.

JDD: Ce proiecte s-au realizat în Viile Satu Mare, de când sunteţi primar?

D.D.: Avem foarte multe proiecte realizate, precum: reabilitarea unor străzi prin pietruire, extinderea reţelei de alimentare cu apă în Viile Satu Mare, Cioncheşti şi Tătărăşti, reabilitarea de şcoli şi grădiniţe. Am mai avut proiecte de extindere a reţelei electrice pe câteva străzi, reabilitarea Căminului Cultural Viile Satu Mare, darea în folosinţă a Centrului Social Comunitar pentru Bătrâni Viile Satu Mare. Am reuşit modernizarea iluminatului public prin montarea de noi corpuri, reorganizarea conform standardelor a întregii Arhive a Comunei, obţinerea finanţării prin programul Leader, soluţionarea dosarelor de retrocedare pe Legea 10/2001 şi întocmirea a 410 procese verbale pentru eliberarea titlurilor de proprietate pentru constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate.

JDD: Ce proiecte urmează să se desfăşoare sau sunt deja în curs de implementare?

D.D.: Avem multe proiecte în curs de implementare, cum ar fi: construirea grădiniţei Cioncheşti, reabilitarea căminului cultural Tătărăşti, realizarea canalizării şi staţiei de epurare în Viile Satu Mare, asfaltarea unor străzi în Cioncheşti, Viile Satu Mare şi Tătărăşti, amenajarea de spaţii verzi, amenajarea de locuri de joacă pentru copii, strămutarea osemintelor eroilor din satul Tătăreşti şi modernizarea Monumentului Eroilor din satul Tătăreşti.

JDD: Puteţi aminti o zi frumoasă sau mai deosebită, din munca de primar?

D.D.: O zi frumoasă şi deosebită a fost cea în care am semnat contractul de finanţare pentru proiectele „Modernizarea de străzi în comuna Viile Satu Mare; Canalizare şi staţie de epurare în comuna Viile Satu Mare; Reabilitare, modernizare cămin cultural cu sală multifuncţională în localitatea Tătăreşti, comuna Viile Satu Mare; Grădiniţă cu două săli de grupă, în localitatea Cioncheşti, comuna Viile Satu Mare”. Implementarea acestor proiecte înseamnă încununarea eforturilor depuse până atunci prin reuşita acestui eveniment. Eforturile depuse de până atunci au dat roade, putându-se ajunge azi mult mai aproape de planul de a oferi comunităţii proiecte foarte importante şi chiar esenţiale.

JDD: Dar o zi mai dificilă?

D.D.: O zi dificilă am avut atunci când am realizat că o problemă foarte veche şi foarte delicată de fond funciar, care era pe rol de mai mulţi ani, nu aveam cum să o finalizez nici eu, în primul meu mandat 2008 – 2012. Problema era că de fapt lipsea intenţia bine definită a persoanelor implicate, cu toate că am făcut câţiva paşi, dar când a trebuit să finalizăm acţiunea am constatat că nu există bunăvoinţă din partea beneficiarilor.

JDD: Ce credeţi că se va întâmpla la alegerile din iunie?

D.D.: Locuitorii comunei îşi doresc stabilitate, continuitate şi pe cineva care să îşi asume responsabilităţi, să finalizeze acţiunile întreprinse, să reprezinte cu succes comuna şi la alte nivele, de aceea eu voi mai obţine încă un mandat!

JDD: Care ar fi primele trei calităţi care v-ar recomanda pentru continuarea mandatului de primar al comunei Viile Satu Mare?

D.D.: În primul rând mă bazez pe seriozitatea mea, voinţa de a realiza lucruri mari şi capacitatea de a gestiona lucrurile complicate.

JDD: Ce sfat aţi avea pentru comunitatea locală a Viilor Satu Mare?

D.D.: În calitate de cetăţean al comunei, pot sa îi încurajez pe ceilalţi şi să le solicit să se implice în ceea ce se întâmplă cu comuna noastră, să îi intereseze orice acţiune care poate aduce un plus comunitaţii noastre.

Publicat in: Oameni Etichete: activitate, jdd, primar, satu mare, vii

Articole similare

Marile personalităţi culturale ale Supurului, prezentate de preotul paroh Marius Anton Zota

15/05/2012 de catre JDD SM Leave a Comment

În satul Racova, uitat de lume, dar nu şi de Dumnezeu, care l-a dat omenirii pe Ioan Micle, din 2007 şi până în prezent, îmi desfăşor activitatea ca preot paroh.

De-a lungul timpului, comuna Supur, din care face parte şi micul cătun, s-a bucurat de prezenţa şi activitatea unor oameni de cultură care au fost devotaţi trup şi suflet comunităţii. Am scris acest articol cu mult entuziasm şi respect faţă de aceşti cărturari şi filozofi, care, deşi au trăit în vremuri grele, au adus un rol important culturii româneşti. Printre aceşti mari cărturari s-au distins în comuna Supur: Petre Cupcea, Moise Sora Noac şi Ioan Micle.

Petre Cupcea

Petre Cupcea s-a născut în comuna Călineşti, judeţul Maramureş, la 21 mai 1875. Este descendent dintr-o familie românească maramureşeană cu o vechime de peste 300 de ani. În 1904 a fost preot ordinar, profesor de religie şi limba română în Carei. Din anul 1912, părintele Petre Cupcea activează ca preot paroh al Supurului de Jos şi protopop al aceluiaşi district, unde a stat până în anul 1932.

„Măria Sa”, vicarul Petre Cupcea, cum îl numeşte Ioan Ardeleanu Senior, n-a frecventat şcoala de grai românesc nici măcar un ceas, şi totuşi şi-a păstrat un suflet curat românesc. Încă teolog fiind a colaborat la câteva gazete româneşti, în special la cotidianul «Dreptatea» din Timişoara, publicând articole cu caracter social, politic şi de afirmare românească. La 1 Decembrie 1918 a fost la Alba Iulia şi a auzit şi a văzut bucuria de veacuri visată a poporului, la care şi-a adus şi el aportul. Reîntors de la Alba Iulia, cu siguranţă a fost printre cei dintâi, care au ridicat pe turla bisericii din Supuru de Jos mândrul nostru tricolor. Câtă încredere, cât patriotism a insuflat în inimile tuturor românilor din Supuru de Jos şi din împrejurimi, cel dintâi steag naţional, ridicat de părintele Cupcea pe turnul bisericii sale. A contribuit mult cu îndemnul său pentru construirea de şcoli în Carei şi Supuru de Jos. Ca vicar îşi continuă activitatea pe aceeaşi linie, pentru care a pătimit şi s-a jertfit. Noi, cei din Supur, nu trebuie să uităm o astfel de personalitate care ne-a reprezentat cu cinste la Alba Iulia şi al cărui exemplu de jertfă este demn de urmat.

Moise Sora Noac

Localitatea Hurezu Mare se mândreşte cu Moise Sora Noac, cărturarul la care iubirea de neam s-a dovedit a fi cea dintâi şi cea mai sfântă îndatorire. S-a născut în anul 1806 iar activitatea sa a fost multiplă: poet, publicist, traducător din limba latină, istoric şi luptător pentru drepturile românilor sătmăreni. Idealul său de-o viaţă a fost păstrarea limbii strămoşeşti, în momentele în care stăpânii vremelnici ai locurilor noastre străbune încercau deznaţionalizarea românilor transilvăneni. A corespondat cu Gheorghe Bariţiu iar ideile lui despre libertate, fraternitate, egalitate ale anului 1848 au prins rod şi în sufletele înrobite ale locuitorilor din acest colţ de ţară. În Satu Mare, Moise Sora Noac are o activitate bogată fiind preot în localitatea Homorodu de Mijloc şi paroh la Hurez unde este surghiunit din 1836.

Demn urmaş al Şcolii Ardelene, cititor fervent şi colaborator al «Gazetei de Transilvania», Moise Sora Noac este conştient că limba căreia i se închinaseră părinţii este un tezaur nepreţuit care n-a putut fi răpit nici de sabia învingătorului, nici de cruzimea tiranului. Nepieritor va rămâne meritul lui Moise Sora Noac, preotul din sat, care în armonie cu lucrarea înaintaşilor săi devine ctitorul şcolii din Hurez. Devenind primul director al şcolii, M. S. Noac conduce activitatea şcolii printr-un protocol separat. Sădeşte în copii dar şi în oamenii maturi nemărginita evlavie pentru carte, în care vedea lumină şi mântuire. Pentru truda sa în slujba neamului, „Noacul din Hurez”, a fost închis în „prinsorile” de la Carei şi Oradea.

Se stinge din viaţă la 13 decembrie 1862 în localitatea Bozânta Mare.

Pentru a-i cinsti memoria, şcoala unde şi-a petrecut câţiva ani din viaţă poartă azi numele acestui mare om iar la loc de cinste va dăinui peste veacuri placa comemorativă, în semn de recunoştinţă pentru că Hurezul n-a cunoscut un mai bun prieten, un frate mai drept ca Moise Sora Noac.

Ioan Miclea

Filozoful şi profesorul Ioan Miclea s-a născut la 25 aprilie 1902, într-o familie ţărănească din Racova. Studiile primare le face în localitatea natală, iar cele secundare la liceul din Şimleul Silvaniei, apoi la Liceul „Vasile cel Mare” din Blaj. Absolvă Academia de Teologie din Blaj în 1929 cu distincţia „Absolutorium Theologicum”. Este hirotonit preot la 26 noiembrie 1929 şi este în scurt timp paroh la Vaidei, judeţul Mureş. Va preda religia aproape 10 ani la Şcoala Normală, Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” şi Liceul Francez din Târgu Mureş. Se refugiază cu familia la Blaj, după dictatul de la Viena, 1940, unde va continua activitatea didactică. Din 1943 urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Cluj, devenind un discipol al poetului-filozof Lucian Blaga. În 1948 şi-a susţinut licenţa în filozofie „Coordonatele culturii medievale”. În vara anului 1948 este numit profesor la catedra de Filozofie a Academiei Teologice din Blaj, dar nu reuşeşte să ocupe catedra deoarece este arestat la 7 noiembrie 1948. Este eliberat în 1949, stabilindu-i-se domiciliu forţat. S-a angajat ca muncitor la un depozit de cereale şi la descărcat vagoane. S-a pensionat de boală în 1952 şi a murit la 2 octombrie 1982.

De-a lungul timpului, preotul Ioan Micle s-a remarcat prin activitatea filozofică fiind unul dintre cei mai apreciaţi filozofi ai vremii sale, mult mai cunoscut în străinătate decât în propria ţară. De teama percheziţiilor şi-a ars pagini ale lucrărilor sale, printre care şi „Filozofia răului”. Publicase până în 1948 peste 152 de studii şi articole, cărţi de filozofie, teologie şi pedagogie, critică literară.

Marius Anton Zota

Publicat in: Oameni Etichete: ioan miclea, jdd, satu mare, satul Racova

Articole similare

Dan Bâle dă viaţă emoţiilor prin fotografie

10/05/2012 de catre Veronica Hodas 1 Comment

„Fotografia este o provocare continuă, deoarece trebuie să ţii pasul cu dinamica evenimentelor”.

Dan Bâle este unul din fotografii de excepţie din Satu Mare, iar asta nu pentru că este preşedintele Asociaţiei Artiştilor Fotografi Prisma (AAFP) sau unul din mulţimea de fotografi, ci pentru pasiunea desăvârşită şi dragostea faţă de oamenii pe care îi fotografiază. Este dedicat emoţiilor pe care le surprinde prin obiectiv şi, spune el, cea mai mare bucurie a lui este să-i vadă pe „subiecţi” mulţumiţi de creaţia lui.

Viaţa de artist nu i-a fost neapărat predestinată, deoarece, deşi de mic copil cochetează cu arta fotografică, nu a urmat studii de specialitate. Din contră, a urmat Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” profil matematică-fizică, după care s-a înscris la un postliceal în domeniul finanţe-bănci în oraşul Carei. „Îmi amintesc primul aparat foto pe care l-am cumpărat. Eram în clasa a VII-a şi m-a costat cât banii de buzunar pe un an de zile. Era un aparat foto rusesc cu film, de care nu vroiam să afle părinţii, deoarece a fost scump şi nu le-am cerut acordul, aşa că l-am ascuns bine. Din păcate doar un film am reuşit să trag, deoarece mama l-a găsit şi m-a pus să-l duc înapoi la magazin”, îşi aminteşte Dan.

Supărat şi cu ochii în lacrimi, s-a despărţit de aparat şi aproape zece ani a abandonat ideea. „Nici nu am vrut să mai aud de vreun aparat foto. După ce am terminat însă liceul şi postlicealul, pe la 22-23 de ani, mi-am cumpărat un aparat digital, de care nu a mai fost nevoie să mă despart, deoarece eram pe cont propriu”, îşi aminteşte artistul zâmbind.

Autodidact, pas cu pas

Evoluţia sa ca fotograf a avut loc în următorii 10 ani, timp în care a început să studieze din ce în ce mai mult reviste de specialitate, site-uri şi să fotografieze evenimente, obiecte şi oameni. Deşi nu a urmat studii în domeniu, a reuşit ceea ce mulţi caută să facă: să-şi descopere afinitatea pentru artă. „La început aveam un aparat digital mic, pe care-l foloseam să pun în practică ceea ce studiam individual. Fotografiam orice îmi ieşea în cale şi încet-încet evoluam, reuşind să disting ce e bine şi la ce mai am de lucrat”, povesteşte el.

În timp a trecut înapoi la aparatul pe film, iar asta pentru că fotografia pe film are frumuseţea ei. „Aveam un aparat pe film care mă însoţea la evenimente. Îmi plăcea mult, deoarece necesita mai multă atenţie din partea mea ca şi fotograf să surprind momentele importante. Îmi plăcea tehnica developării fotografiilor. Scanam filmele, prelucram imaginile, după care le tipăream şi prezentam clienţilor produsul finit”, descrie el începuturile carierei sale.

Trecerea definitivă la aparatul digital a fost grea pentru Dan, pentru că se lucrează diferit, iar tehnica fotografierii digitale este diferită şi mai complexă.

„Îmi plac imaginile instantanee”

Ca oricărui artist fotograf, şi lui Dan Bâle îi plac anumite categorii de fotografii. „Îmi place să fotografiez oamenii într-o formă candidă, adică în mediul lor natural, în care se simt ei bine şi le pot surprinde adevăratele emoţii şi trăiri. Probabil din acest motiv îmi place foarte mult să fotografiez la evenimente, unde atenţia nu se îndreaptă spre obiectiv şi pot surprinde aşa numitele momente instantanee”, mai povesteşte artistul.

Din pasiune pentru artă şi după un timp de exersat, fotografia a devenit meseria lui, din care îşi câştigă existenţa de mai bine de cinci ani. Fiind el însuşi o fire sensibilă, Dan mărturiseşte că prin munca sa încearcă să-i facă pe oameni să se simtă bine văzându-se în fotografii.

Copiii îl inspiră prin naturaleţea lor

Munca cu oamenii este cea mai grea, indiferent de domeniul de activitate. Dan crede însă că oamenii trebuie lăsaţi să se manifeste natural. „Ei trebuie să se simtă în largul lor şi relaxaţi în faţa aparatului foto pentru ca imaginea lor să nu fie denaturată sau distorsionată, motiv pentru care de multe ori trebuie să fac recomandări şi să le ofer soluţii prin care să-i avantajez în timpul şedinţelor foto, indiferent de categoria de eveniment pentru care sunt angajat”, mai spune el.

Fiind adeptul emoţiilor surprinse instantaneu, fie că e vorba de un zâmbet, un sentiment de frică, tensiune sau orice se exteriorizează prin mimică sau gesturi, printre „clienţii” preferaţi ai lui Dan sunt copiii. „Sunt categoria de oameni care se comportă cel mai natural posibil şi îşi revarsă emoţiile uşor”, explică el. Munca cu copiii îi este uşoară nu numai datorită naturaleţii, dar şi pentru faptul că el însuşi este tatăl a trei copii – Marcu (13 ani), Nathan (9 ani) şi Dorothea (4 ani) -, pe care îi adoră. „Fiecare este o personalitate aparte cu caracter diferit. Marcu este un copil foarte cuminte şi deştept. Învaţă foarte bine şi îi place muzica. Nathan este exact opusul lui Marcu. Este un fenomen pentru noi. Face multe năzbâtii şi îşi trăieşte copilăria la maxim. La el simţul dreptăţii este dus la extrem: ori e albă, ori e neagră, nu există cale de mijloc şi nicio concesie nu contează. În schimb este un bun lider, ceea ce se vede din comportamentul din timpul jocului la care participă cu ceilalţi copii. Thea este mezina familiei. Este blondă şi are ochi albaştri. Nu stă locului o clipă. Se caţără şi se urcă peste tot. Pe tatăl meu îl învârte pe degete, fiind singura fată din cei şase nepoţi ai lui”, poveşte Dan despre copiii lui.

Fotografia de sport, o nouă provocare

O nouă pasiune în materie de fotografie este fotografia de sport şi cea de presă. De mai bine de două luni Dan a început să participe la majoritatea evenimentelor sportive din oraş, fie meciuri de fotbal, fie baschet sau handbal. Face asta pentru că aceste evenimente îi oferă ceva nou, din care învaţă şi se perfecţionează. „Fotografia de sport este ceva nou pentru mine. Este o provocare pentru că implică anumite tehnici pe care celelalte fotografii nu le necesită. În această perioadă am observat că în sport trebuie să observ din timp ceea ce se va întâmpla, să prevăd oarecum situaţiile şi de aici vine marea provocare de a surprinde momentele cheie. Îmi place foarte mult să împrumut elemente de la celelalte tipuri de fotografiere, deoarece astfel reuşesc să transmit emoţia şi atmosfera din timpul jocului. Din acest motiv eu cred că imaginea trebuie să aibă un mesaj şi să transmită o emoţie”, mai spune el.

Participând la tot mai multe meciuri sportive, artistul mărturiseşte că începe să simtă din ce în ce mai mult adrenalina. „Începe să-mi placă competiţia în sport, deoarece are loc o acţiune rapidă şi există o doză de adrenalină. Totodată, trebuie să fiu foarte atent, deoarece totul se schimbă într-o fracţiune de secundă, motiv pentru care doar una din 10 fotografii sunt bune în general”, descrie el noua sa pasiune. Coincidenţă sau nu, cert este că până acum toate meciurile la care a fotografiat, au fost câştigate în favoarea echipelor noastre, fie vorba de baschet, handbal sau fotbal.

„Tinerele talente trebuie încurajate”

Una dintre dorinţele şi scopurile sale este ca tinerii talentaţi şi pasionaţi de fotografie să înveţe cât mai multe despre această meserie. „Mi-am format un grup de ucenici pe care încerc să-i îndrum. Sunt mulţi tineri care m-au impresionat prin devotamentul faţă de fotografie şi dorinţa de a învăţa şi talentul de care dau dovadă. Fac recomandari la achiziţionarea de aparatură foto pentru tineri şi le recomand literatura de specialitate, îi iau cu mine la evenimente şi îi educ până la punctul creativităţii. Creativitatea nu e ceva transferabil, ci e un nivel pe care nu pot decât să îl apreciez. Îmi place să mă lupt pentru tinerii care au talent şi să-i promovez. Cred că acest lucru mi-a lipsit mie personal, pe vremea când m-am format ca fotograf, şi acesta este motivul pentru care vreau să le ofer sprijin celor în situaţia cărora m-am aflat”, explică artistul.

Un lucru surprinzător raportat la statutul său de artist este faptul că el nu vrea să ajungă cunoscut ca persoană, însă îşi doreşte să-i fie apreciate fotografiile. El consideră că „fotografia este o provocare continuă şi trebuie să ştii să ţi pasul cu ritmul alert al acesteia”.

Pe această premisă, echipa AAFP, care s-a format în vara anului trecut, este singura asociaţie profesionistă a fotografilor din judeţul Satu Mare care reuşeşte să adune la un loc un grup de fotografi entuziaşti, profesionişti şi independenţi, care organizează periodic expoziţii foto tematice. Expun la instituţii, cafenele şi abordează teme specifice anotimpurilor sau diferitelor sărbători.

Publicat in: Oameni Etichete: Dan Bale, jdd, satu mare

Articole similare

Dr. Cosmin Raţiu, despre tot ceea ce înseamnă activitatea medicală privată

08/05/2012 de catre Natalia Ignat 3 Comments

Dr. Raţiu Cosmin: „Interesul meu este ca omul să plece din clinică mulţumit din punct de vedere medical”

Cosmin Raţiu este un tânăr medic stomatolog şi face parte dintr-o familie de medici, este căsătorit cu un medic stomatolog şi are doi copii de care este foarte mândru. A pus bazele primei clinici private din Satu Mare, Clinica „Sfântul Anton” şi în curând va deschide primul spital staţionar din judeţ. Candidează ca şi consilier municipal la alegerile din iunie din partea Partidului Democrat Liberal.

JDD: Ce v-a determinat să alegeţi o carieră în domeniul medical?

C.R.: Mereu am fost pasionat de acest domeniu şi este singurul lucru care mi l-am dorit şi îmi place să îl fac, iar stomatologia este, pe lângă chirurgie, partea practică a medicinei.

JDD: Este grea această profesie?

C. R.: Nu este grea, o fac cu plăcere. Eu lucrez în jur de 10-12 ore pe zi, după care vin la clinică şi coordonez activităţile acesteia.

JDD: Care credeţi că sunt calităţile care v-au ajutat în carieră?

C.R.: În primul rând trebuie să ai un sprijin de la Dumnezeu şi un sprijin de la natură, fără ele nu ai cum să reuşeşti. M-au ajutat înclinaţiile mele spre aceste activităţi medicale, activităţi sociale, activităţi de gestionare, dar nu în ultimul rând seriozitatea. Mă bazez foarte mult pe munca de bună calitate şi plăcerea de a lucra cu oamenii.

JDD: Vă rog să ne vorbiţi despre Clinica „Sfântul Anton”

C.R.: Am pus bazele Clinicii „Sfântul Anton” în urmă cu opt ani şi este prima clinică privată din Satu Mare. În acea perioadă partea medicală privată era practic inexistentă, acest proiect fiind foarte binevenit în judeţ. Construiesc primul spital staţionar din Satu Mare care este în curs de finalizare. Avem filiale de centre de permanenţă, stomatologie şi medicină de familie în Acâş şi Ardud. Am început activitatea clinicii cu cinci medici, iar în prezent colaborez cu 52 de medici specialişti, dintre care în jur de 24 sunt din Satu Mare, iar restul sunt din centre universitare din ţară şi din Ungaria.

JDD: Pacienţii care trec pragul clinicii dvs. beneficiază de anumite facilităţi sau chiar examinări medicale gratuite?

C.R.: Am iniţiat programul „GRATUIT” pentru populaţia din Satu Mare cu venituri mai mici de 1.200 lei. Până în prezent s-au investigat peste 2.365 de pacienţi cărora li s-au făcut ecografie vasculară, EKG, Glicemie, T.A., aerosol, toate acestea gratuite. Valoarea acestui pachet de sănătate este 70-80 lei/pacient. Este singura clinică care oferă acest pachet de investigaţii gratuite şi este un sprijin dezinteresat oferit pacienţilor noştri indiferent de vârstă.

JDD: Care sunt specialităţile cele mai solicitate din cadrul clinicii?

C.R.: În primul rând cardiologia, fiind zona geografică unde preponderenţa bolilor cardiologice este mare. La acest capitol stăm foarte bine, deoarece avem trei medici foarte buni pe această competenţă. Sunt căutate şi medicina de familie, medicina muncii, ginecologia, chirurgia plastică, chirurgia infantilă, pediatria, ortopedia, alergologia, ORL şi endocrinologia.

JDD: Cărei categorii de populaţii se adresează clinica dvs.?

C.R.: Noi avem pacienţi preponderent de pe raza municipiului Satu Mare, dar şi din judeţele adiacente. Ne adresăm tuturor pacienţilor ce îşi doresc servicii medicale de înaltă calitate, tratament din partea unor specialişti renumiţi şi consult cu aparatură ultramodernă.

JDD: Ce ne puteţi spune de spitalul staţionar ce urmează să fie finalizat?

C.R.: Am făcut un pas înainte în domeniul investiţiilor din sănătate prin construirea primului spital staţionar privat din judeţ. Lucrările sunt în toi, urmând ca în curând să fie dat în folosinţă o parte din unitatea sanitară spitalicească. Noul spital va reuni cele mai solicitate specialităţi medicale şi chirurgicale, cu dotare şi condiţii hoteliere de 4 stele. În privinţa dotării sunt prevăzute două săli de operaţii şi o sală cu două compatimente pentru partea de obstetrică-ginecologie, avându-se în vedere amenajarea a 40 de saloane. În afara dotărilor şi a standardelor hoteliere de care vor beneficia toţi pacienţii care vor trece pragul acestei instituţii, ei vor avea parte şi de un corp medical de elită format din specialişti din ţară şi din străinătate.

JDD: Puteţi aminti atât o zi deosebită din cariera dvs. de până acum, cât şi una dificilă?

C.R.: În fiecare zi avem reuşite, fiecare manoperă reuşită ne aduce un plus pe partea medicală. Fiecare pacient aduce ceva nou şi tot ceea ce reuşim să rezolvăm cu succes ne aduce împlinire. Nu pot spune că am avut zile dificile sau impasuri. Eu sunt pe ideea că dacă avem sănătate putem să realizăm tot ceea ce ne propunem, sănătatea este cea mai preţioasă şi cu ea putem trece peste orice problemă ivită.

JDD: Pe lângă activitatea medicală aveţi şi alte preocupări?

C.R.: Candidez la Consiliul Local Satu Mare pe locul II la Consilieri Municipali din partea PDL Satu Mare, fiind în componenţa unei echipe de specialişti pe toate domeniile de activitate, echipă condusă de candidatul PDL la Primăria Satu Mare, ing. Nicolae Şuta.

JDD: Planuri de viitor?

C.R.: Doresc să finalizez cât de curând proiectul spitalului staţionar. Sper ca sistemul privat să fie sprijinit de sistemul economic, pentru că tot ceea ce fac eu este adresat populaţiei care va beneficia de acest spital. Este şi an electoral şi sper ca acest lucru să nu aducă modificări foarte mari care să bulverseze întreaga societate.

JDD: Ce le transmiteţi sătmărenilor?

C.R.: Doresc tuturor sătmărenilor să aibă parte de multă sănătate, restul problemelor fiind rezolvabile. Să se preocupe de sănătatea lor şi să fie liniştiţi că prin mine, prin Clinica „Sfântul Anton”, şi prin medicii care activează aici, vor avea servicii medicale la standarde europene. Cei care au fost la clinică pot confirma în foarte mare proporţie calitatea serviciilor oferite. Interesul meu este ca omul să plece din clinică rezolvat din punct de vedere medical şi mulţumit.

Publicat in: Oameni Etichete: dr Cosmin Ratiu, jdd, satu mare

Articole similare

De 40 de ani simte ritmul vieţii

27/04/2012 de catre Elena Koka Leave a Comment

Cserey Csaba împlineşte azi 40 de ani de activitate artistică. El este unul dintre cei mai renumiţi percuţionişti din toată România.

Fie că e vorba de concerte de jazz, folk, blues sau de muzică de relaxare, Cserey Csaba (sau Csabcsi, cum este cunoscut între prieteni), este nelipsit de la percuţie. Are o poveste impresionantă de viaţă, presărată cu accente mistice, care i-au marcat cursul carierei şi mai ales soundul pe care îl adaugă spectacolelor în care se implică.

Un autodidact pasionat

S-a născut pe 16 noiembrie 1958 la Gheorgheni, judeţul Harghita şi a absolvit Liceul Profesional din Gheorgheni. Ceea ce i-ar putea surprinde pe mulţi dintre cei care îl cunosc mai mult sau mai puţin, este faptul că nu a urmat niciodată studii muzicale de specialitate în domeniul muzical, fiind un autodidact pasionat.

Totuşi şi-a completat studiile în anii ’80 cu câteva examene în domeniul muzical la Bucureşti, pentru a-i putea iniţia pe tineri în arta percuţiei. Are un grup de câteva zeci de copii şi tineri cu care se întâlneşte aproape zilnic într-o sală din incinta Casei de Cultură a Sindicatelor pentru ore de tobe şi percuţie. Cei mai mici elevi ai săi au vârsta de 4-5 ani.

Referitor la tineri, el spune că şi acum, ca şi la începuturile carierei sale, ei sunt la fel: „Tinerii nu s-au schimbat deloc când vine vorba de interesul pentru muzică. Şi acum îi văd la fel de preocupaţi de muzică la fel cum eram eu.”

Marcat de influenţa Orientului

Cserey Csaba îşi consideră locul natal ca un spaţiu sacru al inspiraţiei sale: „În zona secuiască muzica noastră populară are influenţe orientale şi asiatice, mai ales mongole şi turceşti”. El mărturiseşte că în mod surprinzător, în familia sa nu au existat niciodată muzicieni sau cel puţin oameni pasionaţi de muzică. „Părinţii m-au înţeles dar nu de la început. Nu m-a încurajat nimeni în acest domeniu, mai ales trăind în vremea comunismului”, îşi aminteşte el. A fost pasionat şi de sport, practicând atletism şi găsind o asemănare surprinzătoare între sport şi percuţie. „Când m-am întâlnit cu muzica, prin anii 70, am rămas impresionat de faptul că şi sportul şi percuţia cer aceeaşi exactitate”, afirmă Csaba. În viaţa de zi cu zi Csabcsi preferă muzica jazz, latino, dar mai ales cea cu tentă mistică precum muzica orientală, indiană şi armeană.

A ales de la bun început percuţia, deoarece: „Este cel mai vechi instrument din lume şi este foarte apropiat de sufletul omului. Ritmul ne însoţeşte peste tot, de la bătaia inimii până la paşii pe care îi facem. De mic am avut avut o atracţie deosebită pentru ritmuri”, spune Cserey Csaba. De mic copil a studiat tobele. Cel mai mult a fost influenţat de „monştrii sacri” ai muzicii internaţionale, precum Deep Purple, Led Zeppelin sau Beatles.

A colaborat cu artişti de renume mondial

De-a lungul carierei sale, Csabcsi a cântat pe acceaşi scenă cu nume sonore ale muzicii, precum Johnny Răducanu, Al Di Meola, Harry Tavitian, M. Iordache, Orient Expres, lista lor fiind extrem de lungă. De mai mulţi ani are o colaborare excelentă cu folkiştii Centrului Cultural „G. M. Zamfirescu” pe care i-a acompaniat în nenumărate spectacole.

Nu de puţine ori instrumentiştii extrem de talentaţi îşi găsesc locul şi confirmarea valorii lor în străinătate. Cserey Csaba nu a fost niciodată tentat de acest lucru. „Poate fi greu să supravieţuieşti din muzică la noi în ţară, dar dacă nu renunţi şi cauţi colaborări, se poate. M-am considerat dintotdeauna român şi am vrut să arăt lumii ceea ce avem noi mai valoros. Mă simt împlinit dacă am reuşit să duc dincolo de graniţe muzica de aici”, afimă artistul.

Concert aniversar, alături de prieteni

Viaţa sa a început cu adevărat la vârsta de 18 ani, de când s-a lăsat atras în mirajul ritmurilor şi al sunetelor. El este unul dintre puţinii care au reuşit să îşi transforme pasiunea într-o carieră şi într-un mod de viaţă. Primăria Satu Mare, Consiliul Local şi Centrul Cultural „G. M. Zamfirescu” organizează azi de la ora 19.00 la Casa de Cultură a Sindicatelor un concert aniversar cu ocazia împlinirii a 40 de ani de activitate pe scenă a lui Cserey Csaba, care va reuni o parte din artiştii cu care acesta a colaborat de-a lungul timpului: The Beatles Band, Kriolit, Vox 3/2, Relax Band, 4 Ever, Percussion Band, Macro World, In Jazztenso, Ferencz Attila, Manfredi Annamaria, Andrerko Peter, Szekely Gabriela, Octavian Bud şi Jean Baciu. Invitatul de onoare al serii va fi Harry Tavitian, un bun prieten şi colaborator al artistului sătmărean. Intrarea este gratuită.

“E foarte ciudat că a trecut atâta timp…”

Acest moment îi aduce artistului cu siguranţă gânduri variate, stări şi gânduri intense: “De câţiva ani tot ziceam că nu-mi va veni să cred că ajung la acest moment. E foarte ciudat că a trecut atâta timp… Încă de la începuturile carierei mele a trebuit să lupt foarte mult ca să ajung să trăiesc din asta, mai ales că arta a avut mult de suferit în timpul regimului comunist din cauza cenzurii”, ne povesteşte Csabcsi zâmbind. Fire marcată de descifrarea misterelor lumii, el conchide: „Dacă omul are talent şi realizează ceva deosebit, niciodată nu se va simţi împlinit, pentru că mai are încă multe idealuri de realizat. La fel şi eu. Încă mai am multe ţeluri şi vreau să le ating”, mai spune el. Concertul aniversar din această seară este împlinirea unei dorinţe mai vechi a lui Csabcsi, aceea de a-i reuni pe aceeaşi scenă pe foştii şi actualii săi colaboratori, unii dintre ei incă din anii ’70.

Aniversare

La moment aniversar, cei care îl cunosc şi îl apreciază au numai gânduri bune la adresa sa, mai ales Maria Magdalena Matei, referent al Centrului Cultural „G. M. Zamfirescu”: „Momentul când am făcut afişul prin care am anunţat concertul aniversar al lui Cserey Csaba din această seară, m-a făcut să zâmbesc. El împlineşte 40 de ani de activitate, exact vârsta mea. Toată viaţa lui s-a axat pe un lucru şi şi-a făcut o carieră din pasiunea lui. Este foarte legat de aceste instrumente pe care le-a stăpânit perfect. Ca şi colegi şi ca sătmăreni poate că nu ştim să-i apreciem pe oamenii de valoare din jurul nostru. Cserey Csaba este foarte apreciat în toată ţara şi desigur că acest lucru ne bucură. A fost dintotdeauna un coleg minunat care niciodată nu a spus „nu”, se implică cu idei proprii în toate activităţile noastre şi este o plăcere să lucrăm cu el”, ne-a declarat Maria Magdalena Matei.

Sursa foto: arhiva personală

Publicat in: Oameni Etichete: aniversare, centrul cultural g.m.zamfirescu, concert, cserey csaba, jdd, percutie, satu mare

Articole similare

Ştefan Şuta, despre succesul în cariera de medic pediatru

27/04/2012 de catre Natalia Ignat Leave a Comment

Sătmăreanul este medic de succes în Germania, de 30 de ani, iar acum scopul lui este să facă ceva pentru sănătatea sătmărenilor.

Ştefan Şuta a fost medic pediatru la Spitalului Judeţean de Urgenţă Satu Mare, însă de aproape 30 de ani profesează în Germania. Alături de soţia să doreşte să introducă pe plan local produse naturiste nemţeşti de înaltă calitate. A avut plăcerea să ne vorbească despre profesia de medic şi reuşita în viaţă.
JDD: Ce v-a determinat să alegeţi o carieră medicală?
Ş.Ş.: Pe vremea aceea era foarte greu să intri la medicină, concurenţa era foarte mare când am intrat eu, erau 17 candidaţi pe un loc, iar locurile erau puţine. Deşi au vrut să mă trimită la chimie, ba la şcoala de ofiţeri, eu mi-am dorit foarte mult medicina, încât în final am şi intrat la medicină, ca mai incolo să aleg pediatria ca specializare. Am lucrat la spital aici în Satu Mare alături de o echipă de profesionişti, ca din anul 1983 să plec în Germania şi să profesez acolo.
JDD: Cum aţi descrie munca cu copiii şi cum este revederea cu cei pe care i-aţi tratat în copilărie şi acum sunt maturi?
Ş.Ş.: Este o meserie foarte frumoasă, sunt încă recunoscut de foşti pacienţi de ai mei aici din Satu Mare. Este o bucurie imensă să mă reîntâlnesc cu foşti pacienţi. Ţin minte cu drag un succes, un caz de pneumonie în formă deosebit de gravă, este cazul unei fetiţe pe care în două săptămâni am reuşit să o pun pe picioare. Am tratat diferite cazuri grave de leucemie şi multe altele. Cazuri dificile am avut multe, printre care într-o gardă mi-au murit doi copii, ceea ce nu a fost foarte plăcut.
JDD: Care sunt atuurile pe care v-aţi bazat în această profesie?
Ş.Ş.: Eu cred că trebuie să ai în primul rând un bagaj de cunoştiinţe foarte voluminos. Eu m-am bazat şi pe gândirea medicală clujeană, deoarece am avut norocul să studiez medicina la Cluj. Noi cei care am studiat la Cluj medicina suntem căutaţi pe plan internaţional pentru că dobândim o anumită cultură. Lucrăm fără aparate, iar această gândire medicală este preţioasă în profesie.
JDD: După ce principiu sau motto vă ghidat viaţa şi cariera?
Ş.Ş.: Motto-ul meu a fost aşa: sper să trăiesc 90 de ani, ca în primii 30 de ani să fac studiu, următorii 30 de ani să îmi fac familia şi capitalul, iar ultimii 30 de ani să trăiesc pentru mine. Acum sunt în faza de a face ce vreau pentru mine.
JDD: Cum aţi ajuns să profesaţi în Germania?
Ş.Ş.: Am fost medic şi la echipa Olimpia Satu Mare, alături de care am ieşit din ţară şi am cunoscut străinătatea. În anul 1981 am ieşit pentru prima dată în Germania cu soţia mea, dar ne-am întors. Având doi copii mici, ne-am dat seama că aici nu aveam viitor, aşa că am decis să ne mutăm în Germania. La început am lucrat ca antrenor de tenis, până am ajuns să lucrez ca medic. Am început să profesez în Germania din anul 1983, nu este deloc uşor acolo. Am un sfat pentru cei care îşi doresc să plece ca medici în Germania, să nu se avânte aşa de uşor. Noi cei care am plecat din România am greşit.
JDD: Unde v-a plăcut să profesaţi mai mult, în România sau Germania?
Ş.Ş.: Aici în România, pentru că am lucrat foarte mult pe terapie intensivă la sugari. Am avut un şef foarte bun, Dr. Micu, care din păcate nu mai este printre noi. În prezent în Germania tratez doar cazuri uşoare. Pot afirma că îmi pare rău că am plecat în Germania.
JDD: Soţia dvs. este terapeut naturist, vă propuneţi să dezvoltaţi ceva în acest sens?
Ş.Ş.: Da, soţia mea, Agnes, este terapeut naturist, chiar realizează la un post de televiziune locală o emisiune cu tratamente naturiste pe diferite afecţiuni. Dorim să introducem pe plan local o linie de produse naturiste de înaltă calitate pentru a veni în ajutorul sătmărenilor pentru tratarea diferitelor probleme de sănătate. Vom fi prezenţi şi la baza de agrement şi tratament ce se va deschide la Noroieni, unde vom veni cu diferite procedee terapeutice.
JDD: Ce sfat aţi avea pentru cei care îşi doresc o carieră medicală?
Ş.Ş.: Să se intruiască şi să se dezvolte profesional cât mai mult, iar dacă au ales o carieră medicală, să încerce să se concentreze doar pe acel domeniu.
JDD: V-aţi gândit vrodată să vă implicaţi în politică sau chiar în alte domenii?
Ş.Ş.: Eu sunt sătmărean şi nu sunt politician. Medicul trebuie să profeseze ca medic şi să ajute omul pe partea de sănătate. Eu ca medic susţin ideea că un medic nu va fi niciodată un politician bun, la fel cum un bun politician nu va putea fi un medic bun.
JDD: Ce părere aveţi de alegerile locale ce vor avea loc în luna iunie?
Ş.Ş.: Sunt sătmărean deşi sunt plecat în străinătate şi aşa voi rămâne. Consider că nu trebuie să ne intereseze coaliţiile de pe plan naţional, sătmărenii trebuie ca în luna iunie să se prezinte la alegerile locale, trebuie să se concentreze pe problemele locale şi să se implice în acest sens. Trebuie să aleagă în cunoştinţă de cauză.

Publicat in: Oameni

Articole similare

Nu exista articole similare

Iulia Barbu: „Nu există o reţetă pentru a fi fotograf”

26/04/2012 de catre Cristina Cacau Leave a Comment

Braşoveanca Iulia Barbu desfăşoară, pentru prima dată, o expoziţie de fotografii personală, la cafeneaua Red Hat din Satu Mare.

Asociaţia Artiştilor Fotografi „Prisma” (AAFP) din Satu Mare a organizat o nouă expoziţie foto, intitulată „Follow the Red”, la cafeneaua Red Hat. Cele 21 de fotografii realizate de către braşoveanca Iulia Barbu, sunt expuse începând de luni, 23 aprilie, şi pot fi vizionate până la finele lunii aprilie.

Membru AAFP Satu Mare din 2011
Iulia Barbu este membru AAFP încă din 2011, când asociaţia s-a înfiinţat în municipiul Satu Mare la iniţiativa unui grup de fotografi sătmăreni. Vizitele fotografei în oraş se datorează în principiu soţului ei, care este sătmărean de origine. Iulia povesteşte că pasiunea pentru fotografie a început încă din copilărie, când încă nu existau aparate digitale, doar cele cu film. În anul 2007 a primit cadou de la soţul ei un aparat digital, moment în care a început să fotografieze tot ceea ce i se părea interesant. „Soţul meu a fost cel care m-a sprijinit în domeniul artei fotografice şi o face în continuare. Un rol important îl are şi un prieten bun de-al nostru, fotograful sătmărean Ciprian Jula, care mereu îmi spunea că sunt potrivită pentru fotografie”, a spus Iulia Barbu. Tânăra este căsătorită de 10 ani şi are un băieţel pe nume Ştefan, de doar un an şi jumătate, care are şi el un rol special în realizarea fotografiilor. „Băieţelul meu este cel care mă inspiră de multe ori. Totodată, el îmi şi întreţine pasiunea”, ne mai povesteşte Iulia.

Prima expoziţie personală
Artista mărturiseşte că aceasta este prima ei expoziţie personală, deşi expoziţii colective a mai avut, chiar aici, la Satu Mare, unde a expus două fotografii în prima expoziţie a asociaţiei, chiar după înfiinţare. „Atunci am contribuit cu două fotografii pe tematică retro, iar acum am expus singură 21 de opere”, spune ea. Fotografiile expuse în colecţia „Follow the Red” sunt realizate de-a lungul a trei ani de zile, în diferite oraşe ale mai multor ţări, oraşe precum Satu Mare, Bucureşti, Braşov, Bruxelles, Paris şi Lisabona. Fotografiile cuprind, în mare parte, scene de pe stradă şi ritmul oamenilor, ceea ce spune Iulia că îi defineşte şi stilul. „Cel mai mult îmi place să pozez scene de pe stradă. Mi se pare un domeniu foarte generos şi ludic”, mai adaugă Iulia.

Profesoară de meserie, artistă din pasiune
Cu o pasiune deosebită pentru arta fotografică, Iulia Barbu are totuşi o meserie de bază, care în fond nu are de-a face cu arta. Ea a absolvit cursurile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii „Transilvania” din Braşov, profil română-franceză, după care a urmat un masterat în Comunicare managerială şi resurse umane. De 10 ani predă limba şi literatura română, aceasta fiind o altă pasiune pentru ea. „Îmi place să îmbin catedra cu fotografia, mai ales că astfel pot să le transmit această pasiune şi elevilor mei”, spune Iulia. La îndrumarea fotografei, unul dintre elevii săi a participat la Festivalul Tineretului din Braşov, în cadrul căruia exista şi un concurs de fotografie, la care a obţinut locul I. „Este o satisfacţie enormă de a putea trasmite pasiunea pe care o ai şi altora. Mă bucur că cel puţin unul dintre elevii mei îndrăgeşte fotografia”, a spus Iulia Barbu.

10 ani de carieră coincid cu 10 ani de căsnicie
Fotografa povesteşte că aleargă după idealuri ca oricare alt om şi că celor 10 ani de carieră profesorală le coincid şi 10 ani de căsnicie, timp în care i s-a confirmat ceea ce ştia deja: că idealurile pot fi atinse doar dacă pui pasiune în ceea ce faci. „Am luat fotografia în joacă şi am ajuns să o transform într-o stare de spirit, pentru că ori de câte ori declanşez, de fiecare dată primesc ceva bun, ceva pozitiv drept răsplată. Trăirile sunt dintre cele mai intense, de o diversitate uluitoare şi uneori contradictorii”, afirmă Iulia. Expoziţia „Follow the Red” a apărut ca rezultat al pasiunii artistei pentru fotografia de stradă. Iulia spune că strada te izbeşte de opulenţa subiectelor fotografiilor, de cele mai multe ori extrem de serioase, pe care le poţi aborda. „În practică se întâmplă să te trezeşti şi nimic din ceea ce vezi să nu te mulţumească. Renunţi pentru moment, însă după o vreme începi să vezi roşu în faţa ochilor. Un hidrant, un cozoroc, o jachetă, o pereche de bascheţi… Te prinzi în jocul roşului şi începi să îl iei în serios”, conchide Iulia.
Expoziţia de la Red Hat Cafe vă aşteaptă în fiecare zi, până pe 31 mai.

Publicat in: Oameni Etichete: foto, iulia barbu, jdd, red, satu mare

Articole similare

Denisa Rusu pictează icoane pe sticlă

24/04/2012 de catre Elena Koka Leave a Comment

Denisa mărturiseşte: „Oricât ai fi de talentat, nu poţi fi un bun iconar dacă nu ai credinţă şi vocaţie”.

Născută pe 13 mai 1993, Denisa Rusu este elevă la Colegiul Naţional „Doamna Stanca” din Satu Mare. Pictează şi desenează de când ştia deja să ţină creionul în mână. Primele ei creaţii au fost reprezentările unor peisaje. „Pas cu pas am evoluat, ajungând ca în clasa a V-a, pe când eram elevă la Şcoala Generală Avram Iancu, să frecventez cercul de pictură coordonat de profesorul Eugen Munteanu”, povesteşte Denisa.

Studiul care desăvârşeşte talentul

Primele ei icoane le-a făcut într-un stil necanonic (naiv), prin clasa a VII-a, când a început să participe la concursuri de desen şi pictură organizate de Paşte. În 2007 a participat prima dată la un astfel de concurs organizat la Liceul Teologic Ortodox „Nicolae Steinhardt”, unde a obţinut locul II. Din acel moment Denisa a început aprofundarea tainelor iconografiei. „Acum doi ani am cunoscut această artă la modul serios. Iniţial mă bazam pe reproduceri, dar mi-am dat seama că reproducerea unei icoane inseamnă cu totul altceva şi că icoana trebuie înţeleasă înainte de a fi reprodusă”, afirmă Denisa.

A participat la tabăra de creaţie care a avut loc anul trecut la mănăstirea Rohiiţa, cu un grup de aproximativ 50 de tineri iconari. „Am învăţat de la profesorul clujean Sorin Albu arta iconarului. Am învăţat să înţelegem icoana, pentru ca apoi să o putem realiza singuri. Cu toţii am realizat peste 100 de lucrări care au fost expuse la Catedrala episcopală din Baia Mare. Eu am expus atunci trei icoane pe sticlă”, îşi aminteşte ea. Iconografia este domeniul în care Denisa vrea să activeze şi în viitor.

Realizarea unei icoane, de la lemn la opera finită

Denisa povesteşte cum se realizează o icoană. „Lemnul ales se şlefuieşte şi se tratează cu mai multe straturi de baiţ. La început se realizează schiţa, care nu este o reprezentare cu lumini şi umbre, ci un contur cât mai puţin elaborat, o reprezentare arhetipală. Cu cât conturul va avea mai puţine linii, cu atât icoana va fi mai expresivă. Se face direct pe lemn cu creionul (la icoanele pe lemn) apoi se zgârie cu un ac exact conturul trasat cu creionul”, explică Denisa. Se aplică apoi culoarea de bază, care trebuie să fie de nuanţa cea mai închisă. „Pentru realizarea unei icoane sunt necesare cel puţin cinci-şase straturi de culoare care se aplică gradat, de la cea mai închisă la cea mai deschisă, fiecare strat trebuind să fie tot mai deschis decât precedentul”, mai spune Denisa. Finisarea icoanei se face prin aplicarea unui strat de lac transparent care va da luciu. Icoana se pune la uscat pentru aproximativ 10 zile.

În ce priveşte timpul necesar realizării unei lucrări, tânăra mărturiseşte: „Nu mă pot încadra într-un interval anume. Pentru o icoană pe lemn am nevoie de trei zile. Icoana se pictează cu pregătire înainte, prin spovedanie şi rugăciune. Fericirea pe care o am atunci când termin o icoană face să dispară noţiunea timpului, în cazul în care lucrarea cere un timp mai îndelungat”, explică Denisa secretul unei icoane reuşite. Ea a realizat până acum un număr de 30 de icoane, atât pe lemn cât şi pe sticlă.

„Dumnezeu îţi descoperă acest talent”

Iconografia este sublimarea talentului prin credinţa în divinitate. „Dacă într-adevăr ai vocaţie şi vrei să-i îndrumi şi pe alţii, ai parte de satisfacţie. Ca în orice domeniu artistic, ai nevoie de spirit de observaţie şi de cineva care să te îndrume. Se poate trăi din această activitate, dacă nu urmăreşti neapărat să faci carieră”. Deocamdată ea nu creează noi modele de icoane, pentru că sunt foarte multe modele din care se inspiră. Cel mai mult Îi place să picteze icoane care reprezintă un singur sfânt sau scene biblice precum „Învierea Domnului”, „Pogorârea la iad” sau „Judecata de Apoi”. Denisa nu poate indica o persoană anume care i-a inspirat alegerea acestui drum: „Totul ţine de divinitate: Dumnezeu îţi descoperă acest talent”, afirmă ea.

Rezultate deosebite

Începând din clasa a VII-a, Denisa a participat în fiecare an la fazele naţionale ale olimpiadelor de română, matematică, fizică, chimie şi religie. În 2010 şi 2011 a obţinut locul III respectiv VII la faza naţională a olimpiadei de religie de la Suceava respectiv Galaţi. Ediţia din acest an de la Oradea i-a adus Denisei un binemeritat loc II. Denisa reuşeşte să îşi facă timp şi pentru un alt hobby al ei: pianul: „Acum nouă ani am început studiul pianului la Palatul Copiilor, cu profesoara Mariana Moga şi de atunci am avut numeroase apariţii în cadrul spectacolelor organizate de Palatul Copiilor de Crăciun şi nu numai”, spune ea. După terminarea liceului, doreşte să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Cluj-Napoca, specializarea Artă Sacră.

Surse foto: Smart Photo Baia Mare, arhiva personală

Publicat in: Oameni Etichete: cn doamna stanca, icoane pe lemn, icoane pe sticla, jdd, Palatul copiilor, pictura, satu mare

Articole similare

Gheorghe Tilibaşa, despre ce înseamnă munca de director al AJOFM

20/04/2012 de catre Natalia Ignat Leave a Comment

„Vechimea şi experienţa pe care am avut-o în cadrul agenţiei mi-a dat certitudinea că pot să duc la îndeplinire sarcinile unui director”.

Gheorghe Tilibaşa este de profesie inginer mecanic, a urmat studii postuniversitare în managementul administraţiei publice, are masterat în domeniul financiar contabil şi juridic al firmei şi multe cursuri de specializare în domeniul serviciului public de ocupare a forţei de muncă. Din anul 2009 este directorul Agenţiei Judeţeane pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Satu Mare. A avut plăcerea să ofere cititorilor JDD mai multe aspecte ale muncii de director.

JDD: Cum aţi descrie munca de director?
G.T.: Munca de director nu este uşoară. Problemele întâmpinate sunt multiple şi uneori dificil de rezolvat, dar postura de director mă face să mă simt îndatorat să muncesc foarte mult, să fac faţă provocărilor şi problemelor care apar.
JDD: Care sunt atuurile pe care vă bazaţi în munca de director?
G.T.: Am intrat în AJOFM în anul 1995 şi am lucrat până în anul 2004 în toate compartimentele, deci am avut posibilitatea să cunosc care sunt problemele la fiecare nivel al agenţiei. Din anul 2004 până în anul 2009, am lucrat la Direcţia Finanţelor Publice, apoi m-am reîntors aici cu dorinţa de a pune în aplicare cunoştinţele mele. Vechimea şi experienţa pe care am avut-o în cadrul agenţiei mi-a dat certitudinea că pot să duc la îndeplinire sarcinile unui director.
JDD: Care credeţi că sunt aspectele frumoase ale muncii de director?
G.T.: Aspectele frumoase ale muncii de director sunt legate de satisfacţia de a lucra cu un colectiv de profesionişti, de a-ţi realiza obiectivele propuse, şi nu în ultimul rând de a rezolva problemele celor ce ni se adresează.
JDD: Care sunt problemele cu care se confruntă AJOFM?
G.T.: Principala problemă de pe piaţa muncii este reticenţa din partea angajatorilor pentru integrarea în muncă a celor fără experienţă mai ales a tinerilor. Există o diferenţă între pregătirea persoanelor care îşi caută de lucru şi cerinţele angajatorului. O altă problemă mai specială pentru AJOFM este obţinerea unui nou sediu pe strada Vasile Lucaciu. Dorim să avem locaţia cât mai în centrul oraşului pentru a fi la îndemâna populaţiei, fiind o instituţie publică de protecţie socială. Am demarat procesul de obţinere a acestui spaţiu, însă procedurile merg încet. Dacă aş rezolva această problemă ar fi una din împlinirile mele de când m-am reîntors la AJOFM.
JDD: Cum a fost rata şomajului în primele luni ale acestui an?
G.T.: Rata şomajului este de 4,40 %, fiind în scădere faţă de 4,9% cât era la sfârşitul anului trecut, la ora actuală în judeţul Satu Mare sunt în jur de 7.000 de şomeri şi sperăm ca în lunile de primăvară-vară rata şomajului să scadă.
JDD: Cu ce programe vine AJOFM în sprijinul şomerilor?
G.T.: Avem un număr mare de programe care sprijină persoanele fără loc de muncă şi îi ajută la reintegrarea pe piaţa muncii în timp cât mai scurt. Oferim informare, consiliere, mediere şi cursuri de calificare. Periodic organizăm şi Bursa Generală a locurilor de muncă, burse pentru absolvenţi şi burse la cererea angajatorilor.
JDD: Ce cursuri de calificare puneţi la dispoziţia şomerilor?
G.T.: Avem cursuri de calificare în domeniile: confecţioner, tâmplar, tapiţer, lucrător în comerţ, lucrător în cultura plantelor, lucrător în construcţii, coafură-manichiură, contabilitate, ospătar, bucătar, inspector resurse umane, montator subansamble şi multe altele. Vrem să aplicăm legea uceniciei pentru a integra tinerii cât mai uşor pe piaţa muncii pe baza unui contract de ucenicie prin care este plătit, iar la sfârşitul perioadei de ucenicie va susţine un examen pentru a dobândi meseria pe care a ales-o. Avem în prezent 10 locuri oferite de angajatori pentru ucenici.
JDD: Se prezintă şomerii la aceste cursuri?
G.T.: Există interes pentru aceste cursuri, unele meserii sunt mai căutate decât celelalte. De exemplu sunt căutate cursurile de contabilitate şi nu sunt căutate cursurile de confecţioner. Probabil şi datorită faptului că munca de confecţioner nu este bine plătită.
JDD: Ce sfat aţi avea pentru cei ce au studii superioare şi nu îşi găsesc loc de muncă?
G.T.: În momentul de faţă avem un număr cu puţin peste zece locuri de muncă pentru cei cu studii superioare, eu îi îndemn să încerce să se folosească de bagajul de cunoştiinţe pe care îl deţin şi să îşi iniţieze propria afacere. Cei ce sunt încă în timpul studiilor să facă voluntariat şi practică profesională pentru că practica este foarte importantă în asimilarea uneri profesii. Cei care au o meserie au garantat un câştig pe care se pot baza şi astfel îşi pot asigura întreţinerea oricând.
JDD: AJOFM sprijină şi angajatorii?
G.T.: Venim în spijinul angajatorilor prin acordarea de subvenţii pentru cei ce angajează ucenici, absolvenţi, persoane peste 45 ani, persoane care sunt unici intreţinători de familie, persoane cu dizabilităţi, persoane care mai au trei ani până la pensie, cu condiţia ca aceştia să se afle în baza noastră de date, precum şi pentru elevi şi studenţi angajaţi în perioada vacanţelor.
JDD: Ce vă propuneţi aveţi pentru viitor?
G.T.: Pe viitor ne propunem să fim mai eficienţi, mai competitivi într-un context economic intern şi internaţional tot mai complicat şi dificil de anticipat.

Publicat in: Oameni Etichete: ajofm, gheorghe tilibasa, jdd, satu mare

1 CHF:	3.6999 RON
1 GBP:	5.5034 RON
100 HUF:	1.4938 RON
1 EUR:	4.4440 RON
1 USD:	3.4855 RON

Articole similare

Articole similare

Articole similare

Articole similare

Articole similare

Articole similare

Articole similare

Articole similare

Articole similare

Articole similare

Curs Valutar RON – principale valute