Profesoară de desen, artista plastică are la activ peste 15 expoziţii personale şi lucrări în colecţii particulare din toată lumea.
Dureros de sinceră, Mihaela Florentina Ganţa răspunde simplu atunci când este întrebată de ce şi-a dedicat viaţa artei şi frumosului: „Aş vrea să fie aşa dar dorinţa nu concordă întotdeauna cu putinţa. Sunt prea puţini artişti care trăiesc din artă, eventual din activioţăţi conexe. Trebuie să ai o slujbă ca să-ţi permiţi să cumperi materiale pentru pictură. Aştept pensia să-mi pot plăti taxele şi să-mi permit să stau în atelier să pictez cât e ziua de lungă“, mărturiseşte pictoriţa.
„A moştenit“ numele bunicilor
A copilărit la bunicii paterni, o femilie de moşieri înstăriţi din Balş, judeţul Olt ale căror nume „le-a moştenit“. „Pe bunicul îl chema Mihai iar pe bunica Florica. Un văr de-al meu, medic la Cluj se numeşte Mihai Florin. Întâmplător sau nu, m-am născut şi în ziua Sfinţilor Mihail şi Gavril“, explică artista plastică. Povesteşte cu mare plăcere despre vacanţele petrecute în casa bunicilor şi despre rolul fundamental pe care l-au avut aceştia în formarea ei ca individ. „Până la terminarea liceului toate vacanţele mi le-am petrecut la Balş. Mă raportez la ei mereu. Mi-au insuflat simţul dreptăţii, al valorii şi al frumosului“, spune Mihaela Ganţa. Una dintre temele ei preferate în lucrările pe care le creează este casa bunicilor, casă pe care o pictează cu mare plăcere.
A fost o rebelă
Încă din timpul liceului, pe care l-a absolvit la Turnu Severin, locul naşterii, a dovedit că ştie să spună lcururilor pe nume. Era în ultimul an de liceu când a avut loc una dintre „celebrele“ expoziţii „Cântarea României“, un amalgam de lucrări expuse „numai bune pentru afirmarea comuniştilor cu aspiraţii artistice“. Împreună cu alţi colegi de clasă, Mihaela Ganţa a făcut turul expoziţiei şi şi-a notat părerea în caietul de impresii al evenimentului. „Era să ratez admiterea la facultate cu acest gest pentru că am făcut «greşeala» să scriu că este o adunătură de kitsch-uri“, spune băimăreanca.
Pentru că era o elevă eminentă care a intrat cu notă maximă la liceu, profesorii i-au luat apărararea şi a scăpat cu un avertisemnt dar nu la fel au păţit şi colegii ei de clasă care s-au ales cu o tunseare „zero“. Şi-a „spălat“ păcatele cu singura notă de 10 luată în Turnu Severin la Bacalaureat şi a reuşit să dea admiterele la Bucureşti la Facultatea de Arte Plastice. A ales pictura monumentală deşi părinţii şi-ar fi dorit ca ea să alegă o carieră didactică şi să dea admitere la Filologie. Mărturiseşte că a cochetat cu scrisul şi are caiete cu poezii pe care însă le păstrează „pentru sufletul ei“. „Poate odată o să am timp să le şlefuiesc şi vor vedea lumina tiparului. Nu regret alegerea făcută şi consider că prin desen şi pictură reuşesc cel mai bine să mă exprim. Probabil nu aş fi reuşit acest lucru la fel de bine prin scris“, mai adaugă profesoara. Aceasta mai adaugă că „aplecarea“ spre scris a ajutat-o mult în redactarea lucrării de doctorat, lucrarea pe care a predat-o în vara anului trecut.
Şi-a urmatul soţul la Baia Mare
Şi-a cunoscut „ursitul“, pe Valentin Ganţa, cunoscut artist plastic şi el, încă în clasa a 12-a, la prima vizită făcută la facultate. S-au reîntâlnit în prima zi de studii universitare, au ştiu că sunt „suflete pereche“ după prima săptămână dar s-au căsătorit abia după terminarea primului an de facultate. L-a urmat în Maramureş pentru că aici a primit repartiţie şi a primit un post de profesor de desen la Ocna Şugatag. „Auzisem de Baia Mare şi am măsurat cu liniarul pe hartă distanţa dintre Baia Mare şi Ocna Şugatag şi mi s-a părut în regulă. Nu ştiam atunci că între cele două localităţi este un munte şi o vale“, povesteşte plină de umor pictoriţa. Îşi descrie soţul drept „cel mai bun prieten şi colaborator“ şi spune că se sfătuiesc deşi se mai ceartă. „Ne certăm dar ne înţelegem reciproc argumentele“, arată pictoriţa.
Viaţă de telenovelă
Mihaela Ganţa nu pare o femeie dură, dar încercările prin care a trecut de-a lungul anilor te îndreptăţesc să spui acest lucru despre ea. Cei doi copii ai ei, un băiat şi o fată au fost diagnosticaţi cu o cumplită afecţiune, „fenilcetonurie“ şi de când se ştie a trebuit să lupte pentru viaţa lor. „Sunt mândră de cei doi copii ai mei, sunt raţiunea mea de a trăi“, arată femeia. A dovedit că este o luptătoare. Datorită Mihaelei Ganţa şi a numeroaselor ei intervenţii, regimul comunist a fost nevoit să recunoască existenţa „fenilcetonuriei“ în România şi să acorde asistenţă de specialitate copiilor atinşi de această maladie groaznică. „În disperarea mea de a găsi soluţii pentru cei doi copii ai mei, am făcut o solicitare către Organizaţia mondială a Sănătăţii care a făcut o întâmpinare către Ministerul Sănătăţii din România, care ulterior a trebuit să raporteze numărul de cazuri şi tratamentul acordat acestor bolnavi“, spune simplu profesoara.
Mii de lucrări în toată lumea
Mihaela Ganţa a pierdut de mult şirul lucrărilor. Ştie doar să spună că are lucrări de desen, acuarelă, tapiserie, grafică şi chiar ceramică în colecţii particulare din întreaga lume, pe toate continentele. Are la activ mai mult de 15 expoziţii personale, prima realizată în 1993 iar cea mai recentă în vara lui 2011, expoziţia de doctorat. Temele sale preferate sunt portretele şi în multe dintre lucrările sale se regpsesc cei doi copii ai ei, Răducu şi Mădălina. „Mă inspir din mediul extern şi din cel intern. Pictez ce simt şi cum simt dar preferatele mele rămân portretele“, spune băimăreanca.
Multe dintre tablori le dăruieşte dar a vândut şi multe dintre ele. „Mă despart cu strângere de inimă de lucrările pe care sunt nevoită să le vând. Dacă nu sunt convinsă că «încap» pe mâini bune, adică nu ajung la iubitori de artă am îndoieli dar sunt nevoită să mă despart de ele pentru că un artist plastic trebuie să-şi plătească taxele la fel ca orice «muritor de rând»“, mai adaugă aceasta. Povesteşte că reîntâlneşte cu infinită plăcere vechi picturi în casele prietenilor şi descrie revederea drept „reîntâlnirea cu membrii familiei“.
De câţiva ani coordonează Cercul de Arte Plastice da la Palatul Copiilor din Baia Mare iar în paralele predă ore de desen la şcolile din oraş. „Copiii vin cu mare plăcere la orele de desen şi arte plastice de la Palatul Copiilor. Este o încântare să pui pensula în mâna unui copil care pictează din pasiune“, mai adaugă aceasta.
Ca obiective de viitor, Mihaela Florentina Ganţa nu are planuri răsunătoare şi spune simplu: „Să supravieţuiesc!“, dar lucrările pe care le creează zi de zi şi copii cărora le insuflă la Palatul Copiilor dragostea pentru frumos vor rămâne mărturie a zbaterii ei.
