Zece ani de la 11septembrie au fost ieri… nu aveaţi cum să treceţi cu vederea deoarece au avut grijă televiziunile. Înseamnă ceva 11 septembrie pentru noi, ca ţară? Mare lucru nu, ar putea însemna sau, mă rog, înseamnă ca şi pentru oricare ţară, un moment de reculegere, o clipă de taină, un cuget de compasiune sau un tresărit de frică – toate către cei care au murit în acea nefericită zi nevinovaţi şi poate chiar trădaţi de fraţii lor. Zece septembrie 1872 ştie careva ce reprezintă pentru România? Ştiţi că atunci a murit Avram Iancu? Nu asta e important, nu asta vreau a vă spune, ci vreau să subliniez, subiectiv bineînţeles, un lucru fără de căpătâi pe pare l-au făcut televiziunile ieri. Aşa-i spun eu, fără de căpătâi, contraziceţi-mă dacă puteţi. Este vorba de relatarea, prezentarea sau dacă vreţi expunerea a două subiecte: 11 septembrie 2001 şi Ţebea 2011. Da… mulţi veţi spune ce are, domnule, băiatul acesta? Ei, bine, dragi tovarăşi, nu degeaba Csibi Barna l-a „spânzurat” pe Avram Iancu, l-au spânzurat şi televiziunile, ieri, făcându-l practic invizibil, infim faţă de într-adevăr drama americanilor de acum 10 ani. Multe minute de emisie s-au scurs, ieri, pentru WTC şi puţine pentru cimitirul de la Ţebea, sărbătoarea de la Ţebea. Păcat, păcat că intoxicăm privitorul cum vrem noi, ruşine că-l uităm pe Crăişorul Munţilor, pe Horea, pe moţii care ne-au scăpat de robie, ruşine nouă ca neam, ruşine părinţilor care-şi duc urmaşii doar la mall uitând cu desăvârşire de istorie. Respect pentru cei câţiva mii de români, care s-au adunat ieri la Ţebea şi ruşine celor care au uitat sau minimalizat acest eveniment. Iar lichelelor care au păşit lângă Gorunul lui Horea cu un alt interes, cum ar fi – spre exemplu – cel politic: „La cât mai puţine voturi!”,
Mihai Mateaş
